|
Ziua de 13
septembrie -ziua pompierilor din România-
Ziua de 13 Septembrie a fost
și va rămâne un reper fundamental în conștiința națională a
românilor prin faptele de armă săvârșite sub comanda căpitanului
Pavel Zăgănescu.
Pentru a marca sărbătorirea a
160 de ani de la Bătălia din Dealul Spirii și a Zilei pompierilor
din România vă prezentăm un scurt istoric din istoria pompierilor
buzoieni.
Miturile esențiale ale
omenirii considerau că focul este slugă bună, dar și dușman nemilos.
Focul mitologic era atât motorul cauzal al vieții universului, cât
și distrugătorul ei.
Lupta cu focul este o
componentă de curaj, abnegație și de eroism a istoriei.
Lupta pentru prevenirea și
stingerea incendiilor în țara noastră a început în a doua jumătate
a secolului al XVIII-lea ,această luptă s-a desfășurat
instituționalizat în orașele reședință de județ Buzău și Rm.Sărat.
După 1859, buna organizare și
desfășurarea a activității de prevenire și stingere a incendiilor în
orașele Buzău și Rm.Sărat a întâmpinat greutăți și piedici din
partea proprietarilor la scosul coșurilor în afara acoperișului la
înlocuirea coșurilor de nuiele cu cele de zid, la iluminatul public
al orașului.
În perspectiva istorică, legea
din 12 martie 1874 reprezintă, așadar actul de naștere pentru
pompierii militari din Buzău.
Conform legii din 12 martie
pompierii din orașele Buzău, Giurgiu și Ploiești sunt în sarcina
Ministerului de Război. În ordinul nr.2015/1874, generalul de
divizie Eugen Florescu se arată că întregul material de foc,
harnașament, îmbrăcăminte, echipament, armătură și cai devine
proprietatea Ministerului de Război. În același ordin se preciza că
ofițerul comandant al pompierilor din Buzău, trebuie să se prezinte
mai urgent să preia comanda. El va fi instalat de prefect și
Comandantul Batalionului de dorobanți. Personalul va fi oferit de
trupa Batalionului de dorobanți și tot ea va forma la 1877 prima
baterie de artilerie care se va distinge pe câmpul de lupta la Sud
de Dunăre.
Secția de pompieri buzoiană
depindea de aceea din Ploiești și era formată din 52 soldați.
La 9 iulie 1891, prin Ordinul
General nr.3149 s-au desființat bateriile de pompieri artileriști,
constituiindu-se în orașele în care existau astfel de unități secții
de pompieri. Mărimea secției urma să fie stabilită în raport cu
dimensiunea orașului.Secția din Buzău urma să dispună de un efectiv
format din 1 sergent major, 3 sergenți, 6 caporali, 30 soldați, și
20 cai.
Ordinul nr.3149 din 1891 a
deschis o nouă etapă în procesul de instituționalizare a serviciului
pompierilor militari, ea constând în desprinderea pompierilor de
regimentele de artilerie și constituirea lor într-o unitate militară
cu o singură misiune - lupta contra incendiilor.
Din anii 1930, până aproape de
intrarea țării în al doilea război mondial, pompierii buzoieni și
râmniceni au rămas organizați în secție.
Dotarea
pompierilor buzoieni și râmniceni
Primele mențiuni documentare
se păstrează din 1836 când ocârmuirea Slam Râmnic trimite comisiei
târgului Râmnic o poruncă în legătură cu obligativitatea facerii
unei tulumbe ce este necesară orașului la întâmplare de foc.
Ocârmuirea respectând ordinul Marii Vornicii cere comisiei ca
imediat să trimită 50 galbeni împărătești, prețul unei asemenea
tulumbe. Deasemenea solicită comisiei să procure 2 sacale cu cai și
și hamurile trebuincioase și cât se poate și hrana acestor cai
precum și tocmirea a doi oameni pentru purtatul acestor sacale și
facerea a 4 topoare și 4 căngi.
În 1844 Poliția Buzău trimite
magistratului orașului o adresă prin care arată că în mai multe
rânduri s-a cerut repararea poditului grajdului pentru caii
instrumenturilor de foc, dar nu s-au luat măsuri, caii stau în
noroi, se menționează și necesitatea repararii ușii grajdului ca să
nu mai sufere caii în timpul iernii.
Aprovizionarea pentru hrana
cailor și repararea instrumentelor se facea prin licitații, de
regulă în fiecare an. Astfel primăria raportează în 1859
administratorului județului despre numeroasele reparații necesare la
instrumenturile de foc , potcovitul și curățitul cailor de la
comanda de foc. Repararea instrumenturilor de la comanda de foc
pentru anul 1860, urmând a se face prin licitație, este rugat
administratorul să dea cuvenita publicație pentru cei ce vor fi
amatori și interesați, să se pregătească.
Până în 1862 pompierii se
aflau la Buzău împreună cu Primăria și Prefectura în casele lui
Caloian Cătănescu de pe actuala stradă a Unirii.
În bugetul orașului pe anul
1863 pentru Camera de foc se prevedea suma de 18920 lei pentru un
îngrijitor la comandă, 6 tulumbagii , 4 sacagii, 2 chingași, un
vizitiu și cu un toboșar.
Demersurile pentru obținerea
unei dotări corespunzătoare au continuat în 1875, când sediul se
afla în fostul arhondaric al mănăstirii Banu, cedat oficial în 1876.
În 1874 în dotarea pompierilor
se aflau 3 pompe, un car și o scară de 20 metri, iar în 1898 s-a
adăugat o pompă cu abur Merriwater și una de mână Knaust; iar 1892
s-a executat în regie reconstrucția ulucelor de la cazarma
pompierilor. La 1893, s-a propus și s-a realizat lângă biserica
Sfinții îngeri, un foișor de foc pentru supravegherea de către
pompieri a orașului.
Serviciul de specialitate al
Primăriei Buzău informează în 1911 conducerea primăriei despre
pompele de la Serviciul Pompierilor care erau deteriorate, astfel că
în caz de incendiu nu se vor putea întrebuința, s-a pus în vedere
antreprenorului Sava Roth să le repare, astfel încât să fie utile
serviciului.
Documentele vremii consemnează
faptul că începând din anul 1915 pompierii vor beneficia de 15 guri
de apă, care vor facilita mult intervențiile.
La cazarma și remiza de
pompieri Rm.Sărat existau în 1920 : 30 paturi de fier, 2 mese de
brad, 2 becuri electrice, 2 sobe de fier, 7 rafturi de pus muniție,
un car omnibuz pe 4 roate mergător înainte, topoare, furci, scări,
lopeți, pompă mare cu două rezervoare, țevi pentru pompe, pompa nr.2
cu un rezervor, sacale, căngi, scări vechi, în grajduri hamuri,
juguri, hățuri, căpestre, truse pentru potcovit, mașină de tăiat
paie, chivere, cingătoare, perii de cai, țesale, trăsură fără caș,
camion cu un cal, 19 cai, iar în 1923 în dotarea secției de pompieri
Rm.Sărat erau : una pompă Walser dublă pe 4 roți, una pompă
Hidroform Walser, una pompă mică fiosă pe cărucior cu 2 roate și
ulube pentru un cal, un car de coloană, 5 sacale mici Knaust Md 1882
cu butoi de fier, una căruță cu osii. Harnașament : 3 perechi hamuri
rotaș, una pereche hamuri cetlaiași cu căpețele și câmpuri, 7 juguri
de piele, 6 căpețele și câmpuri a un cal, 8 căpestre de piele, 8
lanțuri. Cazarmament : 20 paturi individuale, 20 saltele.
În 1924 comandantul secției de
pompieri Rm.Sărat trimite o adresă Primăriei locale prin care-i cere
sprijinul pentru a se rezolva conflictul între secție, biserica
învecinată și școala normală pentru terenul împrejmuitor ce este
solicitat și de biserică și de școală. În același an secția face
demersuri către primărie pentru a obține un teren de un 1 ha dintre
cele ce posedă primăria pentru a-și face grădină de zarzavat
necesară unității.
La rândul său Inspectoratul
Pompierilor Militari solicită Primăriei Rm.Sărat să analizeze
posibilitatea achiziționării de pompe performante pentru a face față
incendiilor, pompele sunt cu motor cu benzină manipulate de un șofer
și 3-4 oameni ce au o putere de 3-4 pompe din cele vechi de mână
pentru care ar fi necesari 70-80 oameni. Totodată se menționează că
este în interesul orașului și al cetățenilor ca să se treacă de
urgență la procurarea de mașini noi performante care să poată face
față la situații limite în cazul unor incendii majore.
Primăria Buzău analizând
situația secției de pompieri hotărăște să construiască locuința
comandantului secției. În publicația de 16 martie 1925 se anunță
licitație publică prin oferte închise și sigilate. Pentru a fi
admiși la licitație concurenții vor depune odată cu ofertele lor o
garanție provizorie de 50000 lei din valoarea lucrării.
Anul 1928 aduce în dotarea
secției o mașină Magirus și prima autocisternă.
Ca și în cazul secției de la
Râmnic și la Buzău există un conflict între secția de pompieri și
biserica Banu pentru terenul învecinat. Comisia monumentelor
istorice roagă Primăria să ia măsuri pentru a înapoia parohiei Banu
locul cimitirului și egumeniei care este folosit de pompieri pentru
sacale.
La rândul său Serviciul de
pompieri din Rm.Sărat adresează prefectului județului în 1934 un
raport în care arată dotarea precară a secției cu instrumente vechi,
iar cei 7 cai folosiți au fost toți propuși la reformă, astfel că
incendiile tot mai dese din oraș, neputând fi localizate și
înăbușite la timp. Se solicită sprijin prin ajutor public, pentru a
cumpăra o autopompă cisternă. Pompa ce urmează a fi achiziționată
aruncă o coloană de apă de la 40 m, distanță cu o putere de 800 l pe
minut, pompa fiind neapărat necesară la țară pentru stingerea
incendiilor la stocurile mari de furaje, la astfel de incendii sursa
de apă folosită trebuie să fie la distanță mai mare.
Primăria Rm.Sărat în 1934
introduce taxe astfel fiecare contribuabil cu un venit de 80000 lei
va achita 20 lei, între 80000-150000 va da 40 lei, cu venit mai mare
de 150000 va cotiza cu 100 lei, iar asupra proprietăților clădite
impozitul va fi de 2%, iar societățile de asigurare vor plăti din
valoarea totală sumele încasate, în cazul unor distrugeri provocate
de incendii.
În raportul din 1935 al
Serviciului tehnic al Primăriei Rm.Sărat la situația lucrărilor
executate în perioada 15 noiembrie 1933-1 ianuarie 1935 se
menționează reparațiile le remiza autopompelor și camerelor
pompierilor în valoare de 65.000 lei.
Cu ocazia inventarierii
imobilelor publice în 1940 se menționează de către primăria Buzău că
imobilul din strada N.Stănescu (Bistriței) are o suprfață de 1020,50
m.p.clădire și 10236 m.p. teren.Imobilul se invecinează cu strada
N.Stănescu, str.Maior Ghindaru, Ilie Hagiescu și Biserica Banu. A
fost construit de primărie în anul 1870 pe terenul stăpânit din
vechime, este învelit cu tablă și construit pe soclu de piatră din
cărămidă lucrată cu var și se compune din :
Cazarma ce a fost construită
în anul 1870 și are 2 dormitoare, un hol, 7 camere și 2 sălițe.
Grajdul, sala de gimnastică au
fost construite în 1912.
Locuința comandantului a fost
construită în anul 1926 și se compune din 4 camere și 2 marchize.
Sala de mese a fost construită
în anul 1928 cu bucătăria, iar camera de gaze în 1939, din beton
armat, iar întreținerea cade în sarcina primăriei.
Prin decizia nr.5266 din 28
iunie 1944 Primăria Buzău hotărăște pornind de la adresa Companiei
de Pompieri Buzău, prin care solicită ca din fondul de 6.710.0000
lei ce a fost trimis de Comandamentul A.P. pentru construirea de
adăposturi, să se aprobe construirea a 5 adăposturi pentru mașinile
de pompieri, construirea a 5 bordeie adăposturi pentru protecția
mașinilor de incendiu și construirea a 4 bordeie adăposturi pentru
ostașii Companiei de Pompieri servanți ai mașinilor de incendiu în
zona de dispersare a unității pe izlazul comunei Simileasca la 4 km
de orașul Buzău în valoare de 760.000lei
În timpul celui de al doilea
război mondial pe lângă atribuțiile specifice pompierii râmniceni
aprovizionau cu apă de băut trupele sovietice. Printr-o adresă
datată 30 martie 1945 se solicită decontarea unor facturi în valoare
de 402640 lei ce reprezintă costul benzinei întrebuințată de
autocisterna secției pentru alimentația cu apă de băut a trupelor
sovietice.
Aceeași secție solicită în
ianuarie 1945 Primăriei Rm.Sărat cantitatea de 1000 litri benzină
necesară pentru mașina de incendiu, secția mai având nevoie
stringentă de 50 kg ulei de iarnă, 50 kg vaselină și 50 kg
valvolină.
Secția de pompieri din
Rm.Sărat informează primăria locală că în data de 22 noiembrie 1945
a avut două operații de ieșire la foc în comuna Ziduri și Dărâmați
unde ardeau șiruri de paie, dar nu a putut ieși în misiune din
cauza autocisternei care era stricată, în atare situație solicită
sprijinul autorității locale. în rezoluție primarul Victor Dănulescu
aprobă reparația autopompei cisternei , urmând a se face
intervenție la fabrica de tutun pentru a se executa aceasta cât mai
urgent.
Gh.. Caliț șeful secției de
Pompieri din R.Sărat în data de 3 decembrie 1945 revine și cere
ajutorul primăriei pentru a dispune aprobarea sumei de 3.000.000 lei
pentru repararea pompei autocisternei, văzând că nu primește suma
solicitată de la primărie, trimite cu o nouă adresă în care
menționează că dacă primăria nu dispune de fonduri, și ținând cont
de faptul că majoritatea incendiilor au avut loc în comune, să se
solicite făcându-se diligențele necesare către prefectură, în
vederea obțineii sumelor solicitate.
Deși
s-au confruntat cu multe lipsuri de natură materială atât pompierii
buzoieni cât și cei râmniceni și-au făcut cu prisosință datoria,
salvând vieți și bunuri materiale.
|
