ISU BUZAU Vizitatori:5570
The content of the page cannot be displayed

  Home Galerie Foto Arhiva video Noutati Contact

 

Avertizări/Atenţionări

  Vizualizare avertizări
  Codificare meteorologică
  Codificare hidrologică
  Prezentare Generala
 

Scurt istoric

 

   - Pompieri

 

   - Protectie civila

 

Judetul BUZAU

 

Plan de analiza si acoperire a risc 2019

  Legislatie/Biblioteca virtuala

Echipa manageriala
  Conducere
  Galeria comandantilor

Structura ISU
  Sediu/Harta cu subunitati
  Atributii
  Organizare
  Compartimente functionale

Inspectia de prevenire
  Compartiment avizare-autorizare
  Compartiment control si activitati preventive
  Informare preventiva

Serviciul pregatire pentru interventie si rezilienta comunitatilor
  Pregatire pentru interventie
  Rezilienta comunitatilor

Resurse umane
  Recrutari
  Cariera
  Declaratii avere/interese

Financiar
  Plati salarii
  Plati fonduri publice

Protectia datelor cu caracter personal
  Informare si relatii publice
  Purtator de cuvant
  Responsabil L 544/2001
  Buletin informativ L 544
  Relatii cu presa
  Comunicate si buletine de presa
 


PROGRAM AUDIEN
ŢE:

 

 

(Î) INSPECTOR ȘEF

Col. CIMPOEȘU Stelian

MIERCURI   12.00-15.00

PRIM ADJUNCT AL INSPECTORULUI ŞEF

Lt. col. PASCU Mihail-Loren

MARȚI 12.00-15.00

(Î) ADJUNCT

AL INSPECTORULUI ŞEF

Lt. col. MITREA Bogdan

  JOI 12.00-15.00

 

Pentru audiență, dupa completare, trimiteți formularul prin:

  • mail - petitii@isubuzau.ro
  • fax - 0238 713973
  • depunere directa la sediul nostru, conform programului de lucru

Judetul Buzau

JUDETUL BUZAU

 

Județul Buzău este situat în partea de sud-est a României și se învecinează; cu județele Brașov și Covasna la nord-vest, Vrancea la nord-est, Brăila la est, Ialomița la sud și Prahova la vest. Suprafața județului este de 6102,6 km2, reprezentând 2,6% din suprafața țării.

Buzăul ocupă cea mai mare parte a bazinului hidrografic al râului cu același nume, cuprinzând în mod armonios toate formele de relief: munți în partea de nord, câmpie la sud, între acestea situându-se zona colinară subcarpatică. Altitudinea maximă; se situează; în Vârful Penteleu (1.772 m), iar cea minimă în Valea Călmățuiului (40 m).

Din punct de vedere al organizării administrative, județul Buzău are 2 municipii (Buzău și Râmnicu Sărat), 3 orașe (Nehoiu, Pogoanele și Pătârlagele), 82 de comune cu 480 de sate.

Împreună cu județele Brăila, Vrancea, Tulcea și Constanța, județul Buzău face parte din Regiunea de Dezvoltare 2 Sud-Est, cu sediul la Brăila.

După ultimul recensământ populația stabilă; a județului Buzău era de 503451 persoane, din care: 246298 bărbați (49%) și 257153 femei (51%). În mediul urban locuiesc 41,1% din populație iar în mediul rural 58,9%.

În județul Buzău funcționează; 343 biblioteci, 10 muzee, Teatrul George Ciprian, înființat în anul 1996.

Județul Buzău se bucură; de școli de renume: Colegiul "B.P. Hașdeu", Colegiul "M.Eminescu", Colegiul "Spiru Haret", Colegiul Economic, Liceul de Artă;, Colegiul "Al.Vlahuță" Râmnicu Sărat și 3 tabere școlare (Poiana Pinului, Arbănași și Monteoru).

Județul Buzău este situat în partea central-estică; a României, în sud-estul Carpaților Orientali, axat pe cursul superior și mijlociu al râului Buzău, între 44 grade și 44 minute și 45 grade și 49 minute latitudine nordică; și între 26 grade și 4 minute și 27 grade și 26 minute longitudine estică;.

Din punct de vedere geologic, munții sunt constituiți din asa numitul "flis", reprezentat printr-o alternantă; de gresii, marne, argile, șisturi și, mai rar, conglomerate, toate strns cutate, formnd uneori cute-solzi, aliniate pe direcția NE-SV.Vrsta rocilor este, n principal, paleogenă; (aprox. 30-70 milioane de ani). n treapta subcarpatică; domină; marnele, argilele, nisipurile, pietrișurile, calcarele și gresiile, depuse cu precă;dere n miocen și pliocen (ncepand de acum 30 milioane de ani, pnă; n urma cu un milion de ani) și ondulate larg. Cmpia s-a format numai in cuaternar și este alcă;tuită; din pietrișuri, nisipuri și loessuri.

Cele trei trepte de relief, la cadrul redus al județului, pot fi socotite în același timp și zone, întrucât ele se extind, începând de la nord spre sud, una în continuarea celeilalte. Între zona subcarpatică și cea de câmpie se individualizează și o fâșie de tranziție, formată din glacisuri și piemonturi.

 

 

ZONA DE MUNTE

 

Face parte din marea unitate a Carpaților de Curbură; și cuprinde două subunități principale: Munții Buzăului și Munții Vrancei.

Munții Buzăului, aflați în cea mai mare parte pe teritoriul județului cu același nume, sunt constituiți din 5 masive: Penteleu, Podu Calului, Siriu, Monteoru și Ivănețu.

Masivul Penteleu, delimitat de Bâsca Mică; și Bâsca Mare, este cel mai important, atât ca dimensiuni cât și ca altitudine (1772 m). Sub aspect petrografic, este format în mare parte din flis grezos (gresie de Tarcău), marne, marne calcaroase, flis bituminos, conglomerate. De-a lungul anilor, agenții externi au tăiat văi adânci și interfluvii care favorizeaza alunecări de teren.

            Văile principale care drenează; Masivul Penteleu sunt dirijate fie către Bâsca Mare, fie către Bâsca Mică. Spre prima se indreaptă; Patacul, Băsculița, Cernatul, Milea, iar către Bâsca Mică;: Valea Neagră;, Paltinu, Brebu, Șapte Izvoare și Bălescu.

            Masivul Podu Calului este cuprins între râurile Bâsca Mare și Buzău. Înalțimea maximă; este de 1440 m. Rocile predominante sunt gresiile, marnele, șisturile argiloase. Spre deosebire de masivele vecine, Podu Calului este puternic fragmentat de văi, în special de Cașoca și afluenții săi, astfel încât apare sub forma a două; sau trei masive unite prin șei largi. În acest fel, între Bâsca Rozilei, Bâsca Mare, Harțagu și Buzău se individualizează; Masivul Podu Calului propriu-zis, între văile Cașoca, Bâsca Mare, Harțagu și Buzău - Masivul Tehărau, iar la nord de Harțagu - Masivul Bota.

            Masivul Siriu, cuprins între Buzău, Crasna și Siriu, este format din mai multe sinclinale si anticlinale, orientate NE-SV, unele aparținând pânzei de Siriu. Partea cea mai înaltă; este fixată pe un sinclinal   suspendat, cu flancul estic faliat. Masivul este alcatuit din gresii dure, numai în partea estică; adăugându-se o fâșie de depozite oligocene, constituite din alternanțe de gresii, marne, disodile și menilite. Cota maximă; este de 1663 m, în Creasta Malaia. Vârful Siriu, cunoscut și sub numele Bocârnea, are 1659 m. În estul Malaiei, pe o larga suprafață cvasistructurală, se află Lacul Vulturilor, cunoscut și sub numele de Lacul fără Fund.

              Masivul Monteoru este situat în partea de sud a munților Siriului. Este format dintr-o creastă principală; semicirculară;, ce se menține la peste 1000 m, înregistrând valorile maxime în vârfurile   Răstoaca (1294 m), Monteoru (1345 m) și Cartiașu (1014 m). Structural, prezintă aceleași caractere ca si Podu Calului, de unde și multele afinități morfologice. Interiorul arcului constituie bazinul de recepție, lărgit printr-o captare în detrimentul văii Nehoiașului.

            Culmea Ivănețu se află situată la sud de valea Bâsca Rozilei, fiind orientată; aproape est - vest (pe direcția cutărilor principale) și ia legătura directă cu subcarpații. Ca aspect geografic și structura petrografică se deosebește prea puțin de celelalte masive. Cele mai înalte vârfuri ale sale sunt dispuse pe o culme netedă, orientată NE-SV; acestea sunt: Ivanețu (1191 m), Arsenie (1115 m), Zboiul (1115 m) si Stănicu (992 m). De menționat este faptul că în acest masiv își are obârșia primul pinten paleogen (de Văleni), care pătrunde adânc în zona subcarpatică.

             Munții Vrancei încadrează latura nord-estică a județului. Este vorba de o fâșie îngustă, ce reprezintă versantul vestic al unor vârfuri importante, cum sunt: Lăcauț (1776 m), Goru (1785 m), Giurgiu (1720 m), Mușa (1420 m), Pietrele înșirate (1476 m), Furu (1414 m). Acest sector nu prezintă diferențe mari față de Penteleu, având aceeași structură și morfologie (suprafețe de eroziune și structurale, plaiuri întinse delimitate de abrupturi de sute de metri, alunecări și prabușiri, bazinete și ingustări). Din acești munți izvorăsc Bâsca   Mică;, Bâsca Mare, Râmnicul.

  

 

ZONA SUBCARPATICĂ  

 

             Fiind cunoscută; sub numele de Subcarpații Buzăului, această zonă reprezintă o îmbinare de culmi deluroase cu depresiuni, bazinete și înșeuări, altitudinea culmilor variind între 400 si 800 metri.

              Subcarpații sunt alcatuiți din formațiuni geologice mai tinere, cutate larg. Cutele sunt orientate, ca și cele carpatice, de la SV către NE și prezintă; adesea fracturări, ridicări sau coborâri, așa cum este cazul   dealurilor din sud și est (Istrița, Ciolanu, Blăjani și Buda). Domină marno-argilele, nisipurile și gresiile de diverse tipuri, uneori apărând conglomerate și calcare. Structura geologica a imprimat multor culmi o alungire pe directii SV-NE; râurile au impus însă și alte direcții de fragmentare, în special în partea centrală; a zonei deluroase buzoiene, unde se îmbină; depresiunile și înșeuările dispuse longitudinal față de structură, cu bazinete de obârșie, înșeuări și depresiuni de eroziune orientate adesea transversal. La acestea, se adaugă și intervenția pintenilor paleogeni, de structură montană, care diversifică și mai mult sectorul carpatic buzoian.

            Dată fiind complexitatea de ordin geologic, dar mai ales geografic, Subcarpații Buzăului se impart in patru grupe:

             Grupa centrală; (Dealurile Botanului) este cuprinsa intre văile Buzăului și Slănicului, având un contur sub formă de inimă. Altitudinile maxime sunt în Dealul Blidișel (821 m), Vârful Pițigoiul (806 m), Vârful Bocu (824 m); în partea centrală;, Vârful Botanul are 799 m. Eroziunea apelor Sarățel, Bălăneasa, Sibiciu, Rușavățu etc. precum și structura geologică și compoziția petrografică au dus la fragmentarea acestei grupe intr-o serie de subunitați:

            1. Dealurile Muscelului sunt delimitate de apele Bălăneasa, Sibiciu și Buzău. În componența acestor dealuri intră culmile Blidișel (821 m), Muchea (746 m) și Ursoaia. Blidișelul este format din conglomerate și gresii sarmatiene dispuse monoclinal, dând cueste și hogback-uri bine dezvoltate. Spre sud se continuă prin culmea Muchea, care dezvoltă un abrupt puternic către est. Și aici se întâlnesc conglomerate sarmatiene dar și nisipuri și argile pliocene.

            2. Dealurile Dalma sunt cuprinse între apele Sărățel și Bălăneasa. În partea centrală; se află Vârful Botanului, alcă;tuit din conglomerate și gresii sarmatiene, cu structură monoclinală, ce dă un relief de cueste. În partea de est, Dealurile Dalmei se continuă cu Dealul Posobești (707 m), axat pe un sinclinal sarmatian. Spre sud-est bazinetul Plopeasa se dezvoltă pe un afluent al Sărățelului, iar către sud, acesta se continuă cu un culoar de sinclinal, mărginit în est de o cuestă; (Muchia Florica, Vf Muchia Stnii - 449m).

             3. Dealurile Bocului cuprind partea de nord-est a grupei centrale, avnd naltimi ce urcă; la peste 800 m: Vf. Bocului (825 m), Dealul Glodul (807 m), Vf.Pițigoiul (806 m). Aceste dealuri sunt fragmentate de vă;ile Slă;nicelului și Grabicinei in cteva subunită;ti. Partea centrala este ocupată; de Dealul Bocului propriu-zis, n partea de sud s-a dezvoltat bazinetul Pă;curile, iar in nord se află; Dealul Pițigoiul-Glodului. Acesta se continuă; spre est cu Dealul Glodineasa. Din Dealul Pițigoiului pornesc spre sud o serie de culmi joase, care se extind ntre vă;ile Slă;nicelului și Să;ră;țelului. Este vorba de Dealurile Siliștea și Dealurile Trestioarei, care se caracterizează; printr-o altitudine mult mai joasă; dect cele din jur (circa 500 m), apă;rnd n ansamblu ca o zonă; naltă; depresionară;.

            4. Dealurile Pclelor sunt delimitate de Slanic și praiele Să;ră;țel - Bă;ligoasa. Au o directie aproape nord-sud și prezintă; două; culmi paralele, ce se unesc la nord, n dealul Tocilei (598 m). Vulcanii noroiosi de aici, unici n țara noastra, completează; acest peisaj; cei mai de seamă; vulcani sunt grupați in două; platouri: Pclele Mici și Pclele Mari.

            Grupa sudică; (Istrița-Ciolanu) are caractere locale specifice, și anume: contact brusc cu cmpia, masivitate, altitudini mari, forme de relief impuse net de structură; și petrografie, zone depresionare tipic subcarpatice. Pe ansamblu se divide in trei unitati:

            Dealul Istrița este constituit din formațiuni grezoase și calcaroase ale sarmatianului, care au influențat altitudinea și masivitatea dealului Istrița (Vf.Istrița 751 m). Că;tre Cmpia Romnă;, contactul se face deosebit de brusc prin linii de falie, dar și prin că;derea monoclină; a flancului sudic al anticlinalului principal. Dealul Istrița poate fi divizat in mai multe subunitati, dictate in special de natura petrografică; a rocilor: dealurile Nișcovului situate in partea de est a grupei, au inalțimi de 200-400 m și sunt constituite in principal, din formațiuni lavantine și cuaternare vechi; masivul Istrița propriu-zis este dominat n partea naltă; de calcarele și gresiile sarmatiene, motiv pentru care și-a menținut altitudini de 600-700 m. n interiorul să;u se află; cteva bazinete sau depresiuni structurale și de contact (Izvoarele Să;ră;ții, Să;rata Monteoru); dealurile Nă;ienilor apar sub forma unei culmi nguste, format din aceleași calcare și gresii sarmatiene care mențin și aici altitudini de circa 600 m.

            Dealul Ciolanu este, de asemenea, unul din cele mai masive din cadrul Subcarpaților buzoieni si se dezvoltă; aproape paralel cu dealul Istrița. Spre sud este delimitat de depresiunea Nișcovului, iar spre nord de izvoarele vă;ii Cricovului și Buză;ului. Ca și la dealul Istrița, masivitatea și altitudinea sa sunt date de calcarele și gresiile sarmatiene, altitudinile variind ntre 600 și 700 m: Poiana Hoților (737 m), Poiana Broșa (641 m), Vf.Bradului (661 m), Vf.Cetă;țuia (632 m). n partea de nord-est, respectiv ntre Mă;gura și Cndești, se desprinde mica subunitate - dealul Cerbului (539 m), constituit din formațiuni levantine (argile, nisipuri și pietrișuri), peste care se dispun stratele de Cndești. Din cauza constituției petrografice, dealul Cerbului, n ansamblul să;u, prezintă; multe degradari de teren.

              Depresiunea Nișcovului este formată; pe un larg sinclinal n care au fost sedimentate formațiuni levantine și cuaternare. Afluenții dezvoltă; aici conuri de dejecție foarte ntinse. nsă;și Nișcovul, la vă;rsare, a   format un imens con de dejecție, n care apele sale se pierd total n perioadele fă;ră; ploi. Prin toate caracteristicile este o depresiune tipic subcarpatică;.      

GRUPA ESTICA (Dealurile Clnă;ului), situată; la est de valea Slă;nicului este drenată; central de prul Clnă;ului și delimitată; de vă;ile Slă;nic și Rmnic. Grupa se poate subdivide n două; mari subunită;ți: una nordică;, formată; din sedimente mai vechi (vrsta mio-pliocenă;) și o alta sud-estică;, formată; din depozite levantine și cuaternare.

            Dealurile Bisocii compun n ansamblu, subunitatea nordică;. Are forma unui pă;trat, delimitat de vă;ile Slă;nic și Rmnic. Altitudinile maxime sunt cuprinse ntre 800 și 970 m, att ca urmare a cută;rilor violente, ct și datorită; rocilor mai dure (de vrsta meotiană;, pontiană; și daciană;). Cele mai nalte vrfuri sunt Bisoca (970 m), Ulmușoru (943 m), Şindrila (900 m), iar spre sud Bă;dicul (814 m). Deși dealurile sunt foarte inalte, denivelarea față; de flisul carpatic apare evidentă;, ntre ele remarcndu-se un culoar depresionar.

             A doua subdiviziune se caracterizează; prin direcția nord-sud, prin roci moi de vrsta levantină; și cuaternară;, prin suprafețe mari expuse degradă;rii. După; felul cum este fragmentată; de vă;ile principale, această; unitate se subdivide n trei culmi:

              1. Culmea Blă;jani, situată; ntre Clnă;u și Slă;nic, se extinde pe direcție nord-sud și ncepnd cu Dealul Că;ră;tnă;ului (633 m), trecnd prin nalțimi de circa 500 m, ajunge n partea sudică;, n dreptul localită;ții Blă;jani, la 483 m (Vf.Blă;jani) și 486 m (Vf.Mare).

            2. Dealurile Budei se alungesc ntre Rmnic și Clnă;u și se constituie din pietrișuri de Cndești. naltimea lor se menține n jurul a 500 m n nord și cresc că;tre sud, unde ating 637 m n Piatra Albă;.

            3. Dealul Că;pă;țnei (591 m) se află; ntre Rmnic și Ramna. Este constituită; din pietrișuri de Cndești.

             GRUPA VESTICĂ (Dealurile Priporului) este constituită; dintr-o serie de dealuri relativ nalte și nșeuă;ri largi, foarte diferite sub aspectul structurii și compoziției geologice. Se remarcă; n mod   deosebit pă;trunderea, n zona subcarpatică;, a pintenului paleogen de Vă;leni, ce reprezintă; o continuare a culmii Ivă;nețu. Această; grupă; se subdivide in trei subunită;ți:

             1. Dealul Cornețel se ntinde ntre Buză;u și Bsca Chiojdului. Este constituit din formațiuni pliocene și cuaternare vechi, formnd o regiune intens degradată; de torenți. Altitudinile maxime se află; tot pe formațiuni levantin-cuaternare (Dealurile Cornetul 827 m și Vf.Cetațuia 713 m). Delimitarea de zonă; muntoasă; se face pe o linie care ncepe la nord de Pă;trlagele și trece pe la localitatea Că;tina.

             2. Dealul Priporului, situat ntre valea Zeletinului și Bsca Chiojdului, prezintă; o structura petrografică; asemă;nă;toare zonei carpatice. Altitudinile sunt mai reduse, avnd un maxim de 823 m n Vf.Priporul.

             3. Dealul Salcia, cuprins ntre Zeletin și dealul Ciolanu, limitat de două; cursuri de apă; - Cricov și Buză;u, se mparte n trei subunită;ți, diferențiate datorită; structurii geologice și alcă;tuirii  petrografice. n centru se află; dealul Salcia (717 m) sub forma unei creste n directie NE-SV. Că;tre sud se situează; nșeuarea Cislă;u-Cricov cu altitudinea de 400-500 m, dezvoltată; pe un sinclinal. Peste această; nșeuare se face trecerea ntre depresiunea Cislă;u și depresiunea Snger-Lapoș. ntre Vf.Salcia și Vf. Zeletin se prezintă; a treia subunitate - podurile Fră;sinetului, cu altitudini de 400-500 m, cu aspect de cmpie, care face trecerea ntre valea Buză;ului și bazinul   Cricovului.

              Depresiunea Pă;trlagele se dezvoltă; de la contactul dintre munte și Subcarpați, pnă; la valea Buzaului. Este o zonă; unde terasele incep să; aibă; o largă; dezvoltare și unde apar importante degradă;ri de terenuri.

            Depresiunea Cislă;u, formată; la trecerea Buză;ului peste un alt sinclinal, are lă;țimea maximă; că;tre nșeuarea Cislă;u - Cricov.

            ngustarea de la Ciuta este zona cea mai strmtă; pe care o prezintă; valea Buză;ului pe tot parcursul Subcarpaților. Chiar șoseaua, n această; parte pă;ră;sește valea propriu-zisă; și urcă; n serpentine prin cunoscuta padure de la Ciuta.

            Depresiunea Prscov incepe aproximativ de la localitatea cu același nume și continuă; pnă; la Berca unde valea schițează; o ușoară; ngustare impusă; de traversarea anticlinalului Berca-Arbă;nași.

             Depresiunea-culoar Ră;tești - Scorțoasa -Vintila Vodă; ncepe, după; cum arată; și numele, din Valea Buză;ului (Ră;tești) și ține pnă; n Valea Slă;nicului (Vintilă; Vodă;). Are caracter subcarpatic, fiind delimitată; de Dealurile Dalmei, Bocului, Bisocii și Pclelor.

 

 

FŞIA DE TRANZIŢIE  

 

              Această; fșie face trecerea ntre zona subcarpatică; și cmpie. La vest de Buză;u, Subcarpatii Istriței iau contact cu cmpia de subsidență; prin linii de falii. Pe această; zonă; de contact eroziunea a grefat o fșie de glacis-glacisul Istriței (110-300 m). La est de Buză;u, trecerea de la subcarpați la cmpie se face mai nti printr-un piemont de acumulare alcă;tuit din pietrișuri și nisipuri dispuse monoclinal (piemontul Rmnicului) care urcă; pnă; la nă;lțimi de 300-400 m, apoi printr-un glacis care incepe aproximativ de la altitudinea de 250 m n jos.

 

 

ZONA DE CMPIE  

 

   Această; zonă; are altitudinea de 40 100 m și este constituită; din sedimente moi, dominnd la suprafață; formațiunile loessoide, aluviunile și chiar nisipurile, iar n adncime argilele, pietrișurile, nisipurile, marnele nisipoase. Pe teritoriul județului, zona de cmpie se subdivide n 4 unită;ți principale.

            Cmpia Gherghiței, reprezintă; o continuare a fșiei de subsidentă; ce vine dinspre Ploiești, trece pe la Mizil și Clondiru și se ngustează; puternic că;tre localitatea Stlpu. Limita estică; urmarește localită;țile Glodeanu Să;rat, Movila Banului și est de Stlpu. Partea inferioară; a prului Să;rata s-a instalat pe limita estică; a acestei subunită;ți. La limita nordică;, și mai ales ntre Clondiru, Stlpu și izvoarele Că;lmă;țuiului, apar aliniamente de izvoare. Peste aceasta cmpie pare să; se fi scurs chiar Buză;ul, intr-o primă; etapă; de intrare n cmpie - o terasă; inferioară;, care se pierde aproximativ la localitatea Zorești, ar indica această; direcție.

            Cmpia Bă;ră;ganului de Mijloc ocupă;, n mare, interfluviul dintre Că;lmă;țui și Ialomița. Are o nclinare că;tre sud-est. Partea sa nordică; și cea estică; este ocupată; de o fșie lată; de nisipuri, care incepe de la Smeeni și Florica și se dezvoltă; spre ră;să;rit trecnd peste localită;țile Pogoanele, Că;ldă;ră;ști și Padina. Suprafața nisipurilor prezintă; un microrelief de dune, n general fixate, ntre unele instalndu-se temporar chiar lacuri. Partea sudică; și vestică;, neocupată; de nisipuri, este dominată; de formațiuni loessoide și de crovuri.

            Cmpia Buză;u - Că;lmă;țui incepe printr-un larg con de dejecție, pe sub care o parte din apele Buză;ului, dar mai ales ale Nișcovului, se preling că;tre Că;lmă;țui n cadrul acestui con. Buză;ul și-a să;pat o albie largă; și două; terase joase, mai bine dezvoltată; fiind cea inferioara (3-4 m). Urmele acesteia se vă;d bine și la Tă;bă;ră;ști, unde apare și un martor de eroziune nconjurat de numeroase belciuge, denumite și coturi, și peste care apele Buză;ului se revarsă; n timpul viiturilor, trecnd peste Că;lmă;țui. ncepnd de la Tă;bă;ră;ști, dar mai ales din dreptul Cilibiei, nu se mai poate face o distincție netă; ntre albia Buză;ului și cea a Că;lmă;țuiului este un șes ntins, uneori cu să;ră;turi, cu grinduri și cu martori de eroziune, peste care Buză;ul și trimite apele de viitură; că;tre Că;lmă;țui, formnd așa numitele "buzoiele". Prin actuala albie a Că;lmă;țuiului a curs cndva Buză;ul.

            Cmpia Rmnicului, deși situată; la marginea subcarpatilor, reprezintă; o zonă; mai puțin afectată; de sibsidență; (in comparație cu cmpia Gherghiței sau cu cmpia Focșanilor). Formațiunile cuaternare, ca și pietrișurile de Cndești, prezintă; nclină;ri slabe dinpre piemontul Rmnicului că;tre cmpia din față;. n partea de ră;să;rit cmpia este delimitată; de lunca Buză;ului și i sunt specifice o serie de lacuri de tipul limanelor fluviale; ncepnd cu Jirlaul, aceste lacuri și vă;ile ce le alimentează; reprezintă; cursuri vechi ale Rmnicului.                 

            Marturii ale vieții materiale (unelte și arme din piatră; sau os-topoare, mă;ciuci de luptă;, vrfuri din  silex etc., produse ceramice variate - cești, că;ni, castroane), scoase la iveală; prin să;pă;turile arheologice de la Aldeni, Sudiți s.a., atestă; prezența omului n această; zonă; ncă; din Neolitic (mileniul 4 i.H). Epoca   bronzului (mileniul 2 i.H.) este ilustrată; n mod special de Cultura Monteoru (descoperiri la Să;rata Monteoru, Aldeni, Merei, Cernă;testi, Să;poca, Smeeni), care indică; un habitat dezvoltat al omului primitiv, mai ales in arealul subcarpatic, produs al celui mai puternic grup nord-tracic. Urme ale civilizatiei geto-dacice au fost identificate n arealul localitații Crlomă;nești (sec.2-1 i.H.) și Gheră;seni (sec.4   d.H.), iar castrul de la Pietroasele este o marturie a stă;pnirii romane a acestor locuri. ncepnd cu sec.3 și pnă; n sec.7, numeroasa populație daco - romană; existența n această; regiune a suferit de pe urma frecventelor penetrații ale diferitelor popoare migratoare, fă;ră; a fi nsă; dislocată;. Invazia și trecerea zigotilor prin aceste pă;rți este dovedită; de faimosul tezaur din aur, in greutate de 19 kg, compus din 12 piese (inițial au fost 22), ntre care o tavă; mare, mai multe vase, fibule n formă; de vultur, ncrustate cu pietre prețioase, colane din aur, numit"Cloșca cu puii de aur", ingropat la Pietroasele de regele vizigot Athanaric, n anul 375, și descoperit in 1837.

Descoperirile de la Cndești și Să;rata-Monteoru atestă; că; populația autohtonă; s-a menținut și dupa marea nă;vă;lire a hunilor din sec. IV-V. Continuitatea de locuire n vetrele stră;bune mai este dovedită; și de vestigiile arheologice descoperite la Budureasa (sec. VI), Să;rata - Monteoru (sec. VI-VII), Pruneni și Blă;jani (sec. VI-X). Prezența unor aseză;ri omenești bine inchegate n secolele XIII-XV, dar cu existența anterioară;, ncepe să; fie menționată; n documente (Buză;u n 1234, Rmnicu Să;rat n 1474, Chiojdu n 1560, Lopă;tari n 1579). O serie de materiale cartografice din secolele XVI-XVIII confirmă; existența n aceste locuri a mai multor localită;ți, drumuri comerciale, denumiri de munți, ape etc. Astfel, pe harta lui N. Germanus (1507), așezarea Buză;u este inscrisă; cu numele Boza, pe hă;rțile Atlasului lui Mercator (1595) Rmnicu Să;rat apare cu numele Rebnick, iar pe o hartă; militară; n 1595 este consemnat Pasul Buză;ului ca loc de bă;talie. Pe harta stolnicului Constantin Cantacuzino din anul 1700 este redată;, pentru prima oară;, mpă;rțirea administrativă; a Tă;rii Romnești n 17 județe, ntre care sunt consemnate și județele Buză;u, Rmnic și Să;cuieni, ale că;ror teritorii se incadrează;, n cea mai mare parte, n suprafața județului Buză;u. Pe aceiași hartă; mai erau trecute 72 de localită;ți ntre care 2 trguri, cteva lacuri, cțiva vulcani noroioși și unele bogă;ții (sare, sulf)). După; 1 ianuarie 1845, cnd a fost desființat județul Să;cuieni și nglobat n cea mai mare parte la județul Buză;u, acesta s-a extins spre vest și nord evolund ntre aceste limite, cu unele modifică;ri de la sfrșitul secolului XIX, pnă; n 1950, cnd regimul comunist a adoptat o nouă; mpă;rțire administrativ-teritorială;,  după; model sovietic, județul Buză;u devenind una din cele 28 de regiuni ale ță;rii. n 1952, au avut loc unele modifică;ri ale mpă;rțirii administrativ-teritoriale din 1950, județul Buză;u fiind ncadrat in cea mai mare parte n Regiunea Ploiești. Prin noua mpă;rțire administrativ-teritorială; din 17.02.1968, a fost renființat județul Buză;u, iar orașul de resedintă; (Buză;u) a fost trecut n categoria municipiilor.

 

 

 SECŢIUNEA A 2-A. CARACTERISTICI CLIMATICE

   

2.1. REGIM CLIMATIC, SPECIFICITĂŢI, INFLUENŢE

Ca si ntreaga țară; , jud. Buză;u se incadreaza in climatul temperat continental. Treptele de relief , ca si pozitia sa la curbura Carpatilor , introduc o serie de nuante locale, ce conduc la trei tipuri principale de climat: de munte, de deal și de cmpie.

Climatul de munte se caracterizeaza prin temperaturi medii anuale de 4 6 gr. C. Si prin precipitatii ce cresc cu altitidinea.

Climatul de deal prezinta temperaturi medii anuale de 8 10 gr. C. Precipitatiile medii anuale sunt de 600 700 l./ mp. Prezenta numeroaselor depresiuni si bazinete creeaza conditii favorabile inversiunilor de temperatura, mai accentuate in sezonul rece al anului.

Climatul de campie se caracterizeaza printr-o repartitie relativ uniforma a elementelor climatice. Temperatura aerului media anuala - este mai mare decat cea din zona de deal si munte, osciland intre 10, 0 si 10,6 gr.

 

2.2. REGIMUL PRECIPITATIILOR CANTITĂŢI LUNARE ŞI ANUALE VALORI MEDII, VALORI EXTREME NREGISTRATE

            Sub aspectul cantitatilor anuale , variaza intre 800 1200 l/mp., in zona montana, 600 800 l. / mp. , in zona de deal si 400 500 l/mp., in zona de campie.

Perioada cea mai ploioasa este aprilie septembrie, in luna iunie inregistrandu-se maximul multianual de precipitatii ( Nehoiu 86,8 l/ mp, Buzau 82, 0 l/ mp, ).

In intervalul octombrie  - martie cantitatile de precipitatii cazute sunt mai reduse. Minimul de precipitatii apare in luna ianuarie, cand la munte cad peste 35, 3 l/ mp, in zona de deal intre 28 29 l/ mp, iar la campie sub 27 l/ mp.

Spatial, regimul precipitatiilor prezinta o serie de particularitati. Astfel precipitatiile anuale si lunare scad de la nord la sud, ca urmare a descarcarii maselor de aer umed oceanic pe directia amintita; culmile orientate transversal fata de directia principala a maselor de aer primesc o cantitate de apa mai mare din cauza advectiei termice; zona orasului Buzau inregistreaza o cantitate de apa mai mare ca urmare a incarcarii atmosferei cu particule solide provenite din zona industriala sau cu praf loessoidal.

Nr. de zile cu precipitatii lichide si solide cele mai multe zile cu precipitatii se inregistreaza in zona de munte 165 zile la Penteleu , si in zona de campie: Buzau 130 zile, Rm. Sarat 123 zile;

Regimul eolian sta sub influenta directa a maselor de aer vestice.

 

2.3. TEMPERATURI LUNARĂ ŞI ANUALĂ - VALORI MEDII, VALORI EXTREME NREGISTRATE

Se remarca o crestere constanta a valorilor temperaturii medii anuale pe directia nord sud, de la regiunile inalte catre cele cu altitudini relativ scazute.

In regiunea montana si de deal se pot sesiza diferentieri climatice intre zonele joase depresionare si culmile inalte.Temperaturi medii anuale mai ridicate sunt specifice numai depresiunilor mari, amplasate pe vai largi ( Patarlagele, Parscov ). Regiunile de campie si de deal inregistreaza timp de 10 luni pe an valori de peste 0 gr. C. , in timp ce in zona montana numai 8 luni depasesc aceasta valoare.

Cele mai scazute valori din an sa inregistrează; in luna ianuarie ( medii multianuale: -2,8 gr. la Buzau, - 3,2 gr. C. la Patarlagele)

Cele mai ridicate valori ale temperaturii aerului se inregistreraza in luna iulie ( 10 23 gr. C. ).

Particularaitatile termice ale lunii iulie se transmit si in luna august, cand intensitatea mare a insolatiei provoaca incalzirea accentuata a regiunilor joase si ridicarea temperaturii stratelor inferioare de aer, fapt ce mareste contrastul vertical de incalzire.

Valorile termice extreme , inregistrate in jud. Buzau, nu corespund lunilor celor mai friguroase sau calduroase. Cele mai mari temperaturi au fost inregistrate in luna august ( Nehoiu 38, 0 gr. C. 1952, Buzau 39, 6 gr. C. 1951), iar cele mai scazute temperaturi au fost inregistrate  in luna februarie ( Buzau -29, 6 gr. C. in 1942, Rm. Sarat 26, 2 gr. C, in 1940)

Regimul inghet dezghet, generator partial al fenomenului alunecari teren, apare din momentul in care temperaturile scad sub zero grade. Data medie de aparitie a primului inghet este 1 octombrie , in zona montana, 20 octombrie, in zona de deal si prima decada a lunii noiembrie pentru zona de campie. Pentru ultimul inghet, data medie de aparitie este 1 mai, pentru zona de munte 20 aprilie , pentru zona de deal si 10 aprilie , pentru zona de campie.

 

2.4. FENOMENE METEOROLOGICE EXTREME

Crivatul - iarna, in zona de campie si la poalele subcarpatilor apar invazii de aer rece si foarte rece, insotite de vant ,  provenite din aria anticiclonului siberian, cunoscute sub numele de Crivat.

Fohnul  caracteristica locala ce se manifesta in zona de dealuri, deoarece configuratia Muntilor Buzaului permite revarsari de aer din Transilvania, peste culmile lor, catre zona subcarpatica.

Ceata fenomen frecvent in zona de munte ( 173 zile cu ceata / an ) si mai putin frecvent in zona de deal ( Bisoca 22 zile , Patarlagele 2 zile ).

 

 








     
  Linkuri utile:  
 

Tutorial completare Formular digital de intrare in Romania

 
 

Formular digital de intrare in Romania

 
 

Ghid avizare autorizare

 
 

Apel unic de urgenta 112

 
 

Ministerul Afacerilor Interne

 
 

Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta

 
 

Inspectoratul General al Politiei Romane

 
 

Jandarmeria Romana

 
 

Institutia Prefectului Judetului Buzau

 
 

Nu tremur la cutremur

 
 

Romania Sigura

 
   
   
   
   
   
   
 

Formare perfectionare paramedici

 
   
   

 

Sesizati faptele de coruptie ale personalului M.A.I.

0800.806.806
linie telefonica gratuita a Directiei Generale Anticoruptie

Spot video 1 (18.12 mb)
Spot video 2 (20.19 mb)