Prin expresia PROTECȚIA
CIVILĂ se înțelege îndeplinirea tuturor sarcinilor umanitare ,
destinate să protejeze populația civilă împotriva pericolelor,
ostilităților sau a catastrofelor și să
o ajute să depășească efectele lor
imediate, asigurând condițiile necesare supraviețuirii acesteia
(art. 61 din cuprinsul Convențiilor de la Geneva din 2 august 1949
privind protecția victimelor conflictelor armate).
14 august 1916... După doi ani de neutralitate, regele
Ferdin and angajează România în război de partea Antantei și
împotriva Puterilor Centrale. Prima conflagrație mondială antrenează
în vârtejul său și țara care, ruptă în două de Carpați, dar mai cu
seamă de istorie, cunoaște ororile bombardamentelor, ale convoaielor
de refugiați, ale morții. Două zile mai târziu, Ordonanța
prefectului Capitalei prezintă primele norme de conduită pentru
populație înainte, pe timpul și după atacurile din aer. Era prima
încercare de soluționare a problemei protecției populației civile,
principala victimă a războaielor și, prin extensie, a dezastrelor de
orice natură.
In Romania, protecția
civilă a luat ființă prin Decretul Regal din 28 februarie 1933, sub
denumirea de *Apărare pasivă*,
având ca scop * sa limiteze bombardamentele aeriene asupra
populației sau resurselor teritoriului, prin
protecția directă sau micșorând eficacitatea atacurilor aeriene*.
Apărarea pasivă în România
realizează un plan superior de activitate în anul 1939 când este
promulgată *Legea pentru apărarea antiaeriană
activă și pasivă a teritoriului*. In baza acestei legi
și a altor decrete ale Guvernului, apărarea pasivă
și-a făcut prezența în timpul celui de-al doilea război mondial,
atât pentru alarmarea populației despre pericolele aeriene cât și
pentru intervenția de salvare a oamenilor surprinși sub dărâmături,
ca urmare a bombardamentelor aeriene.
Apărarea pasivă cunoaște o
dezvoltare după anul 1952 când se inființează *Apărarea
Locală Antiaeriană* și care in anul 1978,
in baza *Legii privind apărarea civilă în
România,* devine *Apărarea Civilă*.
Sunt emise în această perioadă decrete
Guvernamentale privind:
-
protecția și intervenția formațiunilor de
apărare civilă în cazul atacurilor aeriene;
-
protecția și intervenția formațiunilor de
apărare civilă în caz de dezastre;
-
asigurarea intervenției în caz de accident
nuclear;
-
se intocmesc planuri de protecție și
intervenție în cazul atacurilor aeriene și dezastrelor.
Legea privind apărarea civilă
din România din anul 1978, a scos în evidență pentru prima dată
rolul și locul apărării civile în cadrul sistemului național de
apărare a țării.
Se stabilește astfel că
apărarea civilă este parte componentă a sistemului național de
apărare și trebuie să asigure pregătirea populației, teritoriului și
economiei pentru protecția cetățenilor și bunurilor materiale de
orice natură, în timp de război sau în alte situații speciale.
Conform acestei legi se
stabilesc măsurile apărării civile, se constituie state majore și
comisii de specialitate, precum și formațiuni de protecție civilă.
Sunt stabilite formele și metodele de pregătire a populației și
formațiunilor de protecție civilă prin: convocări,
antrenamente, ședințe practice și în final, prin
exerciții și aplicații cu agenții economici, orașe, județe, grupuri
de județe.
Revoluția din Decembrie 1989,
a creat condiții noi perfecționării activității de apărare civilă și
în 1996, Parlamentul României adoptă *Legea protecției
civile*.
Prin această lege se schimbă denumirea de
apărare civilă în protecția civilă și se fac precizări
privind atribuțiile protecției civile și ansamblurile măsurilor în
caz de război sau dezastre.
Schimbările politice, economice și militare
din perioada anilor 1996-2004, au dus și la transformari în domeniul
protecției civile. La 24.11.2004, Parlamentul României a adoptat o
nouă lege denumită *Legea privind Protecția
Civilă*. Conform acestei noi legi , la elaborarea
strategiei naționale a protecției civile, se au în
vedere principiile, scopurile și obiectivele prevăzute în Strategia
Internațională pentru Prevenirea catastrofelor , adoptată de
Adunarea Generală a Națiunilor Unite, precum și cele stabilite de
mecanismele Uniunii Europene n domeniu.
Conform legii protecției
civile, organizarea și coordonarea unitară a activităților de
intensificare a măsurilor de protecție civilă, in situații speciale,
se hotărăsc de Consiliul Suprem de Apărare a țării.
Trebuie reținut că protecția
civilă, cunoaște permanent o dezvoltare și o adaptare la noile
cerințe politice, economice, militare, ceea ce duce și la unele
schimbări în structura acesteia. Noile acte normative care apar,
legi sau ordonanțe ale Guvernului României, trebuie duse la
indeplinire prin aplicarea lor la toate eșaloanele protecției
civile.
|