ISU BUZAU

  Home Galerie Foto Arhiva video Noutati Contact

Vizitatori:5570

 

Avertizări/Atenţionări

  Vizualizare avertizări
  Codificare meteorologică
  Codificare hidrologică
  Prezentare Generala
 

Scurt istoric

 

   - Pompieri

 

   - Protectie civila

 

Judetul BUZAU

 

Plan de analiza si acoperire a risc 2015

  Legislatie/Biblioteca virtuala

Echipa manageriala
  Conducere
  Galeria comandantilor

Structura ISU
  Sediu/Harta cu subunitati
  Atributii
  Organizare
  Compartimente functionale

Inspectia de prevenire
  Protectie, Pregatire si Educatie Preventiva a Populatiei
  Servicul Prevenire
  Avizare/Autorizare
  Evidenta, Analiza si Prognoze Preventive
  Servicii pentru situatii de urgenta
  Informare preventiva

Resurse umane
  Recrutari
  Cariera
  Declaratii avere/interese

Financiar
  Plati salarii
  Plati fonduri publice
  Informare si relatii publice
  Purtator de cuvant
  Responsabil L 544/2001
  Buletin informativ L 544
  Relatii cu presa
  Comunicate si buletine de presa
 


PROGRAM AUDIEN
ŢE:

 

 

(�) INSPECTOR ŞEF

Colonel GAVANEANU VIOREL

MIERCURI   12.00-15.00

(�)PRIM ADJUNCT AL INSPECTORULUI ŞEF

Colonel ENACHE VALERIU

MARTI 12.00-15.00

(�) ADJUNCT

AL INSPECTORULUI ŞEF

Maior NEGOITA ALEXANDRU

  JOI 12.00-15.00

 

Pentru audien�e, dup� completare, trimite�i formularul prin:

  • mail - isubuzau@yahoo.com
  • fax - 0238 713973
  • depunere direct� la sediul nostru, conform programului de lucru

Judetul Buzau

JUDETUL BUZAU

 

Judeţul Buzău este situat n partea de sudest a Romniei şi se nvecinează cu judeţele Braşov şi Covasna la nord-vest, Vrancea la nord-est, Brăila la est, Ialomiţa la sud şi Prahova la vest. Suprafaţa judeţului este de 6102,6 km2, reprezentnd 2,6% din suprafaţa ţării.

Buzăul ocupă cea mai mare parte a bazinului hidrografic al rului cu acelaşi nume, cuprinznd n mod armonios toate formele de relief: munţi n partea de nord, cmpie la sud, ntre acestea situndu-se zona colinară subcarpatică. Altitudinea maximă se situează n Vrful Penteleu (1.772 m), iar cea minimă n Valea Călmăţuiului (40 m).

Din punct de vedere al organizării administrative, judeţul Buzău are 2 municipii (Buzău şi Rmnicu Sărat), 3 oraşe (Nehoiu, Pogoanele şi Pătrlagele), 82 de comune cu 480 de sate.

mpreună cu judeţele Brăila, Vrancea, Tulcea şi Constanţa, judeţul Buzău face parte din Regiunea de Dezvoltare 2 Sud-Est, cu sediul la Brăila.

După ultimul recensămnt populaţia stabilă a judeţului Buzău era de 503451 persoane, din care: 246298 bărbaţi (49%) şi 257153 femei (51%). n mediul urban locuiesc 41,1% din populaţie iar n mediul rural 58,9%.

n judeţul Buzău funcţionează 343 biblioteci, 10 muzee, Teatrul George Ciprian, nfiinţat n anul 1996.

Judeţul Buzău se bucură de şcoli de renume: Colegiul B.P. Haşdeu, Colegiul M.Eminescu, Colegiul Spiru Haret, Colegiul Economic, Liceul de Artă, Colegiul Al.Vlahuţă Rmnicu Sărat şi 3 tabere şcolare (Poiana Pinului, Arbănaşi şi Monteoru).

Judeţul Buzău este situat n partea central-estică a Romniei, n sud-estul Carpaţilor Orientali, axat pe cursul superior şi mijlociu al rului Buzău, ntre 44 grade şi 44 minute şi 45 grade şi 49 minute latitudine nordică şi ntre 26 grade şi 4 minute şi 27 grade şi 26 minute longitudine estică.

Din punct de vedere geologic, munţii sunt constituiţi din asa numitul "flis", reprezentat printr-o alternantă de gresii, marne, argile, şisturi şi, mai rar, conglomerate, toate strns cutate, formnd uneori cute-solzi, aliniate pe direcţia NE-SV.Vrsta rocilor este, n principal, paleogenă (aprox. 30-70 milioane de ani). n treapta subcarpatică domină marnele, argilele, nisipurile, pietrişurile, calcarele şi gresiile, depuse cu precădere n miocen şi pliocen (ncepand de acum 30 milioane de ani, pnă n urma cu un milion de ani) şi ondulate larg. Cmpia s-a format numai in cuaternar şi este alcătuită din pietrişuri, nisipuri şi loessuri.

Cele trei trepte de relief, la cadrul redus al judeţului, pot fi socotite n acelaşi timp şi zone, ntruct ele se extind, ncepnd de la nord spre sud, una n continuarea celeilalte. ntre zona subcarpatică şi cea de cmpie se individualizează şi o fşie de tranziţie, formată din glacisuri şi piemonturi.

 

 

ZONA DE MUNTE

 

Face parte din marea unitate a Carpaţilor de Curbură şi cuprinde două subunităţi principale: Munţii Buzăului şi Munţii Vrancei.

Munţii Buzăului, aflaţi n cea mai mare parte pe teritoriul judeţului cu acelaşi nume, sunt constituiţi din 5 masive: Penteleu, Podu Calului, Siriu, Monteoru şi Ivăneţu.

Masivul Penteleu, delimitat de Bsca Mică şi Bsca Mare, este cel mai important, att ca dimensiuni ct şi ca altitudine (1772 m). Sub aspect petrografic, este format n mare parte din flis grezos (gresie de Tarcău), marne, marne calcaroase, flis bituminos, conglomerate. De-a lungul anilor, agenţii externi au tăiat văi adnci şi interfluvii care favorizeaza alunecări de teren.

            Văile principale care drenează Masivul Penteleu sunt dirijate fie către Bsca Mare, fie către Bsca Mică. Spre prima se indreaptă Patacul, Băsculiţa, Cernatul, Milea, iar către Bsca Mică: Valea Neagră, Paltinu, Brebu, Şapte Izvoare şi Bălescu.

            Masivul Podu Calului este cuprins ntre rurile Bsca Mare şi Buzău. nalţimea maximă este de 1440 m. Rocile predominante sunt gresiile, marnele, şisturile argiloase. Spre deosebire de masivele vecine, Podu Calului este puternic fragmentat de văi, in special de Caşoca şi afluenţii săi, astfel nct apare sub forma a două sau trei masive unite prin şei largi. n acest fel, ntre Bsca Rozilei, Bsca Mare, Harţagu şi Buzău se individualizează Masivul Podu Calului propriu-zis, ntre văile Caşoca, Bsca Mare, Harţagu şi Buzău - Masivul Tehărau, iar la nord de Harţagu - Masivul Bota.

            Masivul Siriu, cuprins ntre Buzău, Crasna şi Siriu, este format din mai multe sinclinale si anticlinale, orientate NE-SV, unele aparţinnd pnzei de Siriu. Partea cea mai naltă este fixată pe un sinclinal   suspendat, cu flancul estic faliat. Masivul este alcatuit din gresii dure, numai n partea estică adăugndu-se o fşie de depozite oligocene, constituite din alternanţe de gresii, marne, disodile şi menilite. Cota maximă este de 1663 m, n Creasta Malaia. Vrful Siriu, cunoscut şi sub numele Bocrnea, are 1659 m. n estul Malaiei, pe o larga suprafaţă cvasistructurală, se află Lacul Vulturilor, cunoscut şi sub numele de Lacul fără Fund.

              Masivul Monteoru este situat n partea de sud a munţilor Siriului. Este format dintr-o creastă principală semicirculară, ce se menţine la peste 1000 m, nregistrnd valorile maxime n vrfurile   Răstoaca (1294 m), Monteoru (1345 m) şi Cartiaşu (1014 m). Structural, prezintă aceleaşi caractere ca si Podu Calului, de unde şi multele afinităţi morfologice. Interiorul arcului constituie bazinul de recepţie, lărgit printr-o captare n detrimentul văii Nehoiaşului.

            Culmea Ivăneţu se află situată la sud de valea Bsca Rozilei, fiind orientată aproape est vest (pe direcţia cutărilor principale) şi ia legătura directă cu subcarpaţii. Ca aspect geografic şi structura petrografică se deosebeşte prea puţin de celelalte masive. Cele mai nalte vrfuri ale sale sunt dispuse pe o culme netedă, orientată NE-SV; acestea sunt: Ivaneţu (1191 m), Arsenie (1115 m), Zboiul (1115 m) si Stănicu (992 m). De menţionat este faptul că n acest masiv şi are obrşia primul pinten paleogen (de Văleni), care pătrunde adnc n zona subcarpatică.

             Munţii Vrancei ncadrează latura nord-estică a judeţului. Este vorba de o fşie ngustă, ce reprezintă versantul vestic al unor vrfuri importante, cum sunt: Lăcauţ (1776 m), Goru (1785 m), Giurgiu (1720 m), Muşa (1420 m), Pietrele nşirate (1476 m), Furu (1414 m). Acest sector nu prezintă diferenţe mari faţă de Penteleu, avnd aceeaşi structură şi morfologie (suprafeţe de eroziune şi structurale, plaiuri ntinse delimitate de abrupturi de sute de metri, alunecări şi prabuşiri, bazinete şi ingustări). Din aceşti munţi izvorăsc Bsca   Mică, Bsca Mare, Rmnicul.

  

 

ZONA SUBCARPATICĂ  

 

             Fiind cunoscută sub numele de Subcarpaţii Buzăului, această zonă reprezintă o mbinare de culmi deluroase cu depresiuni, bazinete şi nşeuări, altitudinea culmilor variind ntre 400 si 800 metri.

              Subcarpaţii sunt alcatuiţi din formaţiuni geologice mai tinere, cutate larg. Cutele sunt orientate, ca şi cele carpatice, de la SV către NE şi prezintă adesea fracturări, ridicări sau coborri, aşa cum este cazul   dealurilor din sud şi est (Istriţa, Ciolanu, Blăjani şi Buda). Domină marno-argilele, nisipurile şi gresiile de diverse tipuri, uneori apărnd conglomerate şi calcare. Structura geologica a imprimat multor culmi o alungire pe directii SV-NE; rurile au impus nsă şi alte direcţii de fragmentare, n special n partea centrală a zonei deluroase buzoiene, unde se mbină depresiunile şi nşeuările dispuse longitudinal faţă de structură, cu bazinete de obrşie, nşeuări şi depresiuni de eroziune orientate adesea transversal. La acestea, se adaugă şi intervenţia pintenilor paleogeni, de structură montană, care diversifică şi mai mult sectorul carpatic buzoian.

            Dată fiind complexitatea de ordin geologic, dar mai ales geografic, Subcarpaţii Buzăului se impart in patru grupe:

             Grupa centrală (Dealurile Botanului) este cuprinsa intre văile Buzăului şi Slănicului, avnd un contur sub formă de inimă. Altitudinile maxime sunt n Dealul Blidişel (821 m), Vrful Piţigoiul (806 m), Vrful Bocu (824 m); n partea centrală, Vrful Botanul are 799 m. Eroziunea apelor Sarăţel, Bălăneasa, Sibiciu, Ruşavăţu etc. precum şi structura geologică şi compoziţia petrografică au dus la fragmentarea acestei grupe intr-o serie de subunitaţi:

            1. Dealurile Muscelului sunt delimitate de apele Bălăneasa, Sibiciu şi Buzău. n componenţa acestor dealuri intră culmile Blidişel (821 m), Muchea (746 m) şi Ursoaia. Blidişelul este format din conglomerate şi gresii sarmatiene dispuse monoclinal, dnd cueste şi hogback-uri bine dezvoltate. Spre sud se continuă prin culmea Muchea, care dezvoltă un abrupt puternic către est. Şi aici se ntlnesc conglomerate sarmatiene dar şi nisipuri şi argile pliocene.

            2. Dealurile Dalma sunt cuprinse ntre apele Sărăţel şi Bălăneasa. n partea centrală se află Vrful Botanului, alcătuit din conglomerate şi gresii sarmatiene, cu structură monoclinală, ce dă un relief de cueste. n partea de est, Dealurile Dalmei se continuă cu Dealul Posobeşti (707 m), axat pe un sinclinal sarmatian. Spre sud-est bazinetul Plopeasa se dezvoltă pe un afluent al Sărăţelului, iar către sud, acesta se continuă cu un culoar de sinclinal, mărginit n est de o cuestă (Muchia Florica, Vf Muchia Stnii - 449m).

             3. Dealurile Bocului cuprind partea de nord-est a grupei centrale, avnd naltimi ce urcă la peste 800 m: Vf. Bocului (825 m), Dealul Glodul (807 m), Vf.Piţigoiul (806 m). Aceste dealuri sunt fragmentate de văile Slănicelului şi Grabicinei in cteva subunităti. Partea centrala este ocupată de Dealul Bocului propriu-zis, n partea de sud s-a dezvoltat bazinetul Păcurile, iar in nord se află Dealul Piţigoiul-Glodului. Acesta se continuă spre est cu Dealul Glodineasa. Din Dealul Piţigoiului pornesc spre sud o serie de culmi joase, care se extind ntre văile Slănicelului şi Sărăţelului. Este vorba de Dealurile Siliştea şi Dealurile Trestioarei, care se caracterizează printr-o altitudine mult mai joasă dect cele din jur (circa 500 m), apărnd n ansamblu ca o zonă naltă depresionară.

            4. Dealurile Pclelor sunt delimitate de Slanic şi praiele Sărăţel - Băligoasa. Au o directie aproape nord-sud şi prezintă două culmi paralele, ce se unesc la nord, n dealul Tocilei (598 m). Vulcanii noroiosi de aici, unici n ţara noastra, completează acest peisaj; cei mai de seamă vulcani sunt grupaţi in două platouri: Pclele Mici şi Pclele Mari.

            Grupa sudică (Istriţa-Ciolanu) are caractere locale specifice, şi anume: contact brusc cu cmpia, masivitate, altitudini mari, forme de relief impuse net de structură şi petrografie, zone depresionare tipic subcarpatice. Pe ansamblu se divide in trei unitati:

            Dealul Istriţa este constituit din formaţiuni grezoase şi calcaroase ale sarmatianului, care au influenţat altitudinea şi masivitatea dealului Istriţa (Vf.Istriţa 751 m). Către Cmpia Romnă, contactul se face deosebit de brusc prin linii de falie, dar şi prin căderea monoclină a flancului sudic al anticlinalului principal. Dealul Istriţa poate fi divizat in mai multe subunitati, dictate in special de natura petrografică a rocilor: dealurile Nişcovului situate in partea de est a grupei, au inalţimi de 200-400 m şi sunt constituite in principal, din formaţiuni lavantine şi cuaternare vechi; masivul Istriţa propriu-zis este dominat n partea naltă de calcarele şi gresiile sarmatiene, motiv pentru care şi-a menţinut altitudini de 600-700 m. n interiorul său se află cteva bazinete sau depresiuni structurale şi de contact (Izvoarele Sărăţii, Sărata Monteoru); dealurile Năienilor apar sub forma unei culmi nguste, format din aceleaşi calcare şi gresii sarmatiene care menţin şi aici altitudini de circa 600 m.

            Dealul Ciolanu este, de asemenea, unul din cele mai masive din cadrul Subcarpaţilor buzoieni si se dezvoltă aproape paralel cu dealul Istriţa. Spre sud este delimitat de depresiunea Nişcovului, iar spre nord de izvoarele văii Cricovului şi Buzăului. Ca şi la dealul Istriţa, masivitatea şi altitudinea sa sunt date de calcarele şi gresiile sarmatiene, altitudinile variind ntre 600 şi 700 m: Poiana Hoţilor (737 m), Poiana Broşa (641 m), Vf.Bradului (661 m), Vf.Cetăţuia (632 m). n partea de nord-est, respectiv ntre Măgura şi Cndeşti, se desprinde mica subunitate - dealul Cerbului (539 m), constituit din formaţiuni levantine (argile, nisipuri şi pietrişuri), peste care se dispun stratele de Cndeşti. Din cauza constituţiei petrografice, dealul Cerbului, n ansamblul său, prezintă multe degradari de teren.

              Depresiunea Nişcovului este formată pe un larg sinclinal n care au fost sedimentate formaţiuni levantine şi cuaternare. Afluenţii dezvoltă aici conuri de dejecţie foarte ntinse. nsăşi Nişcovul, la vărsare, a   format un imens con de dejecţie, n care apele sale se pierd total n perioadele fără ploi. Prin toate caracteristicile este o depresiune tipic subcarpatică.      

GRUPA ESTICA (Dealurile Clnăului), situată la est de valea Slănicului este drenată central de prul Clnăului şi delimitată de văile Slănic şi Rmnic. Grupa se poate subdivide n două mari subunităţi: una nordică, formată din sedimente mai vechi (vrsta mio-pliocenă) şi o alta sud-estică, formată din depozite levantine şi cuaternare.

            Dealurile Bisocii compun n ansamblu, subunitatea nordică. Are forma unui pătrat, delimitat de văile Slănic şi Rmnic. Altitudinile maxime sunt cuprinse ntre 800 şi 970 m, att ca urmare a cutărilor violente, ct şi datorită rocilor mai dure (de vrsta meotiană, pontiană şi daciană). Cele mai nalte vrfuri sunt Bisoca (970 m), Ulmuşoru (943 m), Şindrila (900 m), iar spre sud Bădicul (814 m). Deşi dealurile sunt foarte inalte, denivelarea faţă de flisul carpatic apare evidentă, ntre ele remarcndu-se un culoar depresionar.

             A doua subdiviziune se caracterizează prin direcţia nord-sud, prin roci moi de vrsta levantină şi cuaternară, prin suprafeţe mari expuse degradării. După felul cum este fragmentată de văile principale, această unitate se subdivide n trei culmi:

              1. Culmea Blăjani, situată ntre Clnău şi Slănic, se extinde pe direcţie nord-sud şi ncepnd cu Dealul Cărătnăului (633 m), trecnd prin nalţimi de circa 500 m, ajunge n partea sudică, n dreptul localităţii Blăjani, la 483 m (Vf.Blăjani) şi 486 m (Vf.Mare).

            2. Dealurile Budei se alungesc ntre Rmnic şi Clnău şi se constituie din pietrişuri de Cndeşti. naltimea lor se menţine n jurul a 500 m n nord şi cresc către sud, unde ating 637 m n Piatra Albă.

            3. Dealul Căpăţnei (591 m) se află ntre Rmnic şi Ramna. Este constituită din pietrişuri de Cndeşti.

             GRUPA VESTICĂ (Dealurile Priporului) este constituită dintr-o serie de dealuri relativ nalte şi nşeuări largi, foarte diferite sub aspectul structurii şi compoziţiei geologice. Se remarcă n mod   deosebit pătrunderea, n zona subcarpatică, a pintenului paleogen de Văleni, ce reprezintă o continuare a culmii Ivăneţu. Această grupă se subdivide in trei subunităţi:

             1. Dealul Corneţel se ntinde ntre Buzău şi Bsca Chiojdului. Este constituit din formaţiuni pliocene şi cuaternare vechi, formnd o regiune intens degradată de torenţi. Altitudinile maxime se află tot pe formaţiuni levantin-cuaternare (Dealurile Cornetul 827 m şi Vf.Cetaţuia 713 m). Delimitarea de zonă muntoasă se face pe o linie care ncepe la nord de Pătrlagele şi trece pe la localitatea Cătina.

             2. Dealul Priporului, situat ntre valea Zeletinului şi Bsca Chiojdului, prezintă o structura petrografică asemănătoare zonei carpatice. Altitudinile sunt mai reduse, avnd un maxim de 823 m n Vf.Priporul.

             3. Dealul Salcia, cuprins ntre Zeletin şi dealul Ciolanu, limitat de două cursuri de apă - Cricov şi Buzău, se mparte n trei subunităţi, diferenţiate datorită structurii geologice şi alcătuirii  petrografice. n centru se află dealul Salcia (717 m) sub forma unei creste n directie NE-SV. Către sud se situează nşeuarea Cislău-Cricov cu altitudinea de 400-500 m, dezvoltată pe un sinclinal. Peste această nşeuare se face trecerea ntre depresiunea Cislău şi depresiunea Snger-Lapoş. ntre Vf.Salcia şi Vf. Zeletin se prezintă a treia subunitate - podurile Frăsinetului, cu altitudini de 400-500 m, cu aspect de cmpie, care face trecerea ntre valea Buzăului şi bazinul   Cricovului.

              Depresiunea Pătrlagele se dezvoltă de la contactul dintre munte şi Subcarpaţi, pnă la valea Buzaului. Este o zonă unde terasele incep să aibă o largă dezvoltare şi unde apar importante degradări de terenuri.

            Depresiunea Cislău, formată la trecerea Buzăului peste un alt sinclinal, are lăţimea maximă către nşeuarea Cislău - Cricov.

            ngustarea de la Ciuta este zona cea mai strmtă pe care o prezintă valea Buzăului pe tot parcursul Subcarpaţilor. Chiar şoseaua, n această parte părăseşte valea propriu-zisă şi urcă n serpentine prin cunoscuta padure de la Ciuta.

            Depresiunea Prscov incepe aproximativ de la localitatea cu acelaşi nume şi continuă pnă la Berca unde valea schiţează o uşoară ngustare impusă de traversarea anticlinalului Berca-Arbănaşi.

             Depresiunea-culoar Răteşti - Scorţoasa -Vintila Vodă ncepe, după cum arată şi numele, din Valea Buzăului (Răteşti) şi ţine pnă n Valea Slănicului (Vintilă Vodă). Are caracter subcarpatic, fiind delimitată de Dealurile Dalmei, Bocului, Bisocii şi Pclelor.

 

 

FŞIA DE TRANZIŢIE  

 

              Această fşie face trecerea ntre zona subcarpatică şi cmpie. La vest de Buzău, Subcarpatii Istriţei iau contact cu cmpia de subsidenţă prin linii de falii. Pe această zonă de contact eroziunea a grefat o fşie de glacis-glacisul Istriţei (110-300 m). La est de Buzău, trecerea de la subcarpaţi la cmpie se face mai nti printr-un piemont de acumulare alcătuit din pietrişuri şi nisipuri dispuse monoclinal (piemontul Rmnicului) care urcă pnă la nălţimi de 300-400 m, apoi printr-un glacis care incepe aproximativ de la altitudinea de 250 m n jos.

 

 

ZONA DE CMPIE  

 

   Această zonă are altitudinea de 40 100 m şi este constituită din sedimente moi, dominnd la suprafaţă formaţiunile loessoide, aluviunile şi chiar nisipurile, iar n adncime argilele, pietrişurile, nisipurile, marnele nisipoase. Pe teritoriul judeţului, zona de cmpie se subdivide n 4 unităţi principale.

            Cmpia Gherghiţei, reprezintă o continuare a fşiei de subsidentă ce vine dinspre Ploieşti, trece pe la Mizil şi Clondiru şi se ngustează puternic către localitatea Stlpu. Limita estică urmareşte localităţile Glodeanu Sărat, Movila Banului şi est de Stlpu. Partea inferioară a prului Sărata s-a instalat pe limita estică a acestei subunităţi. La limita nordică, şi mai ales ntre Clondiru, Stlpu şi izvoarele Călmăţuiului, apar aliniamente de izvoare. Peste aceasta cmpie pare să se fi scurs chiar Buzăul, intr-o primă etapă de intrare n cmpie - o terasă inferioară, care se pierde aproximativ la localitatea Zoreşti, ar indica această direcţie.

            Cmpia Bărăganului de Mijloc ocupă, n mare, interfluviul dintre Călmăţui şi Ialomiţa. Are o nclinare către sud-est. Partea sa nordică şi cea estică este ocupată de o fşie lată de nisipuri, care incepe de la Smeeni şi Florica şi se dezvoltă spre răsărit trecnd peste localităţile Pogoanele, Căldărăşti şi Padina. Suprafaţa nisipurilor prezintă un microrelief de dune, n general fixate, ntre unele instalndu-se temporar chiar lacuri. Partea sudică şi vestică, neocupată de nisipuri, este dominată de formaţiuni loessoide şi de crovuri.

            Cmpia Buzău - Călmăţui incepe printr-un larg con de dejecţie, pe sub care o parte din apele Buzăului, dar mai ales ale Nişcovului, se preling către Călmăţui n cadrul acestui con. Buzăul şi-a săpat o albie largă şi două terase joase, mai bine dezvoltată fiind cea inferioara (3-4 m). Urmele acesteia se văd bine şi la Tăbărăşti, unde apare şi un martor de eroziune nconjurat de numeroase belciuge, denumite şi coturi, şi peste care apele Buzăului se revarsă n timpul viiturilor, trecnd peste Călmăţui. ncepnd de la Tăbărăşti, dar mai ales din dreptul Cilibiei, nu se mai poate face o distincţie netă ntre albia Buzăului şi cea a Călmăţuiului este un şes ntins, uneori cu sărături, cu grinduri şi cu martori de eroziune, peste care Buzăul şi trimite apele de viitură către Călmăţui, formnd aşa numitele "buzoiele". Prin actuala albie a Călmăţuiului a curs cndva Buzăul.

            Cmpia Rmnicului, deşi situată la marginea subcarpatilor, reprezintă o zonă mai puţin afectată de sibsidenţă (in comparaţie cu cmpia Gherghiţei sau cu cmpia Focşanilor). Formaţiunile cuaternare, ca şi pietrişurile de Cndeşti, prezintă nclinări slabe dinpre piemontul Rmnicului către cmpia din faţă. n partea de răsărit cmpia este delimitată de lunca Buzăului şi i sunt specifice o serie de lacuri de tipul limanelor fluviale; ncepnd cu Jirlaul, aceste lacuri şi văile ce le alimentează reprezintă cursuri vechi ale Rmnicului.                 

            Marturii ale vieţii materiale (unelte şi arme din piatră sau os-topoare, măciuci de luptă, vrfuri din  silex etc., produse ceramice variate - ceşti, căni, castroane), scoase la iveală prin săpăturile arheologice de la Aldeni, Sudiţi s.a., atestă prezenţa omului n această zonă ncă din Neolitic (mileniul 4 i.H). Epoca   bronzului (mileniul 2 i.H.) este ilustrată n mod special de Cultura Monteoru (descoperiri la Sărata Monteoru, Aldeni, Merei, Cernătesti, Săpoca, Smeeni), care indică un habitat dezvoltat al omului primitiv, mai ales in arealul subcarpatic, produs al celui mai puternic grup nord-tracic. Urme ale civilizatiei geto-dacice au fost identificate n arealul localitaţii Crlomăneşti (sec.2-1 i.H.) şi Gherăseni (sec.4   d.H.), iar castrul de la Pietroasele este o marturie a stăpnirii romane a acestor locuri. ncepnd cu sec.3 şi pnă n sec.7, numeroasa populaţie daco - romană existenţa n această regiune a suferit de pe urma frecventelor penetraţii ale diferitelor popoare migratoare, fără a fi nsă dislocată. Invazia şi trecerea zigotilor prin aceste părţi este dovedită de faimosul tezaur din aur, in greutate de 19 kg, compus din 12 piese (iniţial au fost 22), ntre care o tavă mare, mai multe vase, fibule n formă de vultur, ncrustate cu pietre preţioase, colane din aur, numit"Cloşca cu puii de aur", ingropat la Pietroasele de regele vizigot Athanaric, n anul 375, şi descoperit in 1837.

Descoperirile de la Cndeşti şi Sărata-Monteoru atestă că populaţia autohtonă s-a menţinut şi dupa marea năvălire a hunilor din sec. IV-V. Continuitatea de locuire n vetrele străbune mai este dovedită şi de vestigiile arheologice descoperite la Budureasa (sec. VI), Sărata - Monteoru (sec. VI-VII), Pruneni şi Blăjani (sec. VI-X). Prezenţa unor asezări omeneşti bine inchegate n secolele XIII-XV, dar cu existenţa anterioară, ncepe să fie menţionată n documente (Buzău n 1234, Rmnicu Sărat n 1474, Chiojdu n 1560, Lopătari n 1579). O serie de materiale cartografice din secolele XVI-XVIII confirmă existenţa n aceste locuri a mai multor localităţi, drumuri comerciale, denumiri de munţi, ape etc. Astfel, pe harta lui N. Germanus (1507), aşezarea Buzău este inscrisă cu numele Boza, pe hărţile Atlasului lui Mercator (1595) Rmnicu Sărat apare cu numele Rebnick, iar pe o hartă militară n 1595 este consemnat Pasul Buzăului ca loc de bătalie. Pe harta stolnicului Constantin Cantacuzino din anul 1700 este redată, pentru prima oară, mpărţirea administrativă a Tării Romneşti n 17 judeţe, ntre care sunt consemnate şi judeţele Buzău, Rmnic şi Săcuieni, ale căror teritorii se incadrează, n cea mai mare parte, n suprafaţa judeţului Buzău. Pe aceiaşi hartă mai erau trecute 72 de localităţi ntre care 2 trguri, cteva lacuri, cţiva vulcani noroioşi şi unele bogăţii (sare, sulf)). După 1 ianuarie 1845, cnd a fost desfiinţat judeţul Săcuieni şi nglobat n cea mai mare parte la judeţul Buzău, acesta s-a extins spre vest şi nord evolund ntre aceste limite, cu unele modificări de la sfrşitul secolului XIX, pnă n 1950, cnd regimul comunist a adoptat o nouă mpărţire administrativ-teritorială,  după model sovietic, judeţul Buzău devenind una din cele 28 de regiuni ale ţării. n 1952, au avut loc unele modificări ale mpărţirii administrativ-teritoriale din 1950, judeţul Buzău fiind ncadrat in cea mai mare parte n Regiunea Ploieşti. Prin noua mpărţire administrativ-teritorială din 17.02.1968, a fost renfiinţat judeţul Buzău, iar oraşul de resedintă (Buzău) a fost trecut n categoria municipiilor.

 

 

 SECŢIUNEA A 2-A. CARACTERISTICI CLIMATICE

   

2.1. REGIM CLIMATIC, SPECIFICITĂŢI, INFLUENŢE

Ca si ntreaga ţară , jud. Buzău se incadreaza in climatul temperat continental. Treptele de relief , ca si pozitia sa la curbura Carpatilor , introduc o serie de nuante locale, ce conduc la trei tipuri principale de climat: de munte, de deal şi de cmpie.

Climatul de munte se caracterizeaza prin temperaturi medii anuale de 4 6 gr. C. Si prin precipitatii ce cresc cu altitidinea.

Climatul de deal prezinta temperaturi medii anuale de 8 10 gr. C. Precipitatiile medii anuale sunt de 600 700 l./ mp. Prezenta numeroaselor depresiuni si bazinete creeaza conditii favorabile inversiunilor de temperatura, mai accentuate in sezonul rece al anului.

Climatul de campie se caracterizeaza printr-o repartitie relativ uniforma a elementelor climatice. Temperatura aerului media anuala - este mai mare decat cea din zona de deal si munte, osciland intre 10, 0 si 10,6 gr.

 

2.2. REGIMUL PRECIPITATIILOR CANTITĂŢI LUNARE ŞI ANUALE VALORI MEDII, VALORI EXTREME NREGISTRATE

            Sub aspectul cantitatilor anuale , variaza intre 800 1200 l/mp., in zona montana, 600 800 l. / mp. , in zona de deal si 400 500 l/mp., in zona de campie.

Perioada cea mai ploioasa este aprilie septembrie, in luna iunie inregistrandu-se maximul multianual de precipitatii ( Nehoiu 86,8 l/ mp, Buzau 82, 0 l/ mp, ).

In intervalul octombrie  - martie cantitatile de precipitatii cazute sunt mai reduse. Minimul de precipitatii apare in luna ianuarie, cand la munte cad peste 35, 3 l/ mp, in zona de deal intre 28 29 l/ mp, iar la campie sub 27 l/ mp.

Spatial, regimul precipitatiilor prezinta o serie de particularitati. Astfel precipitatiile anuale si lunare scad de la nord la sud, ca urmare a descarcarii maselor de aer umed oceanic pe directia amintita; culmile orientate transversal fata de directia principala a maselor de aer primesc o cantitate de apa mai mare din cauza advectiei termice; zona orasului Buzau inregistreaza o cantitate de apa mai mare ca urmare a incarcarii atmosferei cu particule solide provenite din zona industriala sau cu praf loessoidal.

Nr. de zile cu precipitatii lichide si solide cele mai multe zile cu precipitatii se inregistreaza in zona de munte 165 zile la Penteleu , si in zona de campie: Buzau 130 zile, Rm. Sarat 123 zile;

Regimul eolian sta sub influenta directa a maselor de aer vestice.

 

2.3. TEMPERATURI LUNARĂ ŞI ANUALĂ - VALORI MEDII, VALORI EXTREME NREGISTRATE

Se remarca o crestere constanta a valorilor temperaturii medii anuale pe directia nord sud, de la regiunile inalte catre cele cu altitudini relativ scazute.

In regiunea montana si de deal se pot sesiza diferentieri climatice intre zonele joase depresionare si culmile inalte.Temperaturi medii anuale mai ridicate sunt specifice numai depresiunilor mari, amplasate pe vai largi ( Patarlagele, Parscov ). Regiunile de campie si de deal inregistreaza timp de 10 luni pe an valori de peste 0 gr. C. , in timp ce in zona montana numai 8 luni depasesc aceasta valoare.

Cele mai scazute valori din an sa inregistrează in luna ianuarie ( medii multianuale: -2,8 gr. la Buzau, - 3,2 gr. C. la Patarlagele)

Cele mai ridicate valori ale temperaturii aerului se inregistreraza in luna iulie ( 10 23 gr. C. ).

Particularaitatile termice ale lunii iulie se transmit si in luna august, cand intensitatea mare a insolatiei provoaca incalzirea accentuata a regiunilor joase si ridicarea temperaturii stratelor inferioare de aer, fapt ce mareste contrastul vertical de incalzire.

Valorile termice extreme , inregistrate in jud. Buzau, nu corespund lunilor celor mai friguroase sau calduroase. Cele mai mari temperaturi au fost inregistrate in luna august ( Nehoiu 38, 0 gr. C. 1952, Buzau 39, 6 gr. C. 1951), iar cele mai scazute temperaturi au fost inregistrate  in luna februarie ( Buzau -29, 6 gr. C. in 1942, Rm. Sarat 26, 2 gr. C, in 1940)

Regimul inghet dezghet, generator partial al fenomenului alunecari teren, apare din momentul in care temperaturile scad sub zero grade. Data medie de aparitie a primului inghet este 1 octombrie , in zona montana, 20 octombrie, in zona de deal si prima decada a lunii noiembrie pentru zona de campie. Pentru ultimul inghet, data medie de aparitie este 1 mai, pentru zona de munte 20 aprilie , pentru zona de deal si 10 aprilie , pentru zona de campie.

 

2.4. FENOMENE METEOROLOGICE EXTREME

Crivatul - iarna, in zona de campie si la poalele subcarpatilor apar invazii de aer rece si foarte rece, insotite de vant ,  provenite din aria anticiclonului siberian, cunoscute sub numele de Crivat.

Fohnul  caracteristica locala ce se manifesta in zona de dealuri, deoarece configuratia Muntilor Buzaului permite revarsari de aer din Transilvania, peste culmile lor, catre zona subcarpatica.

Ceata fenomen frecvent in zona de munte ( 173 zile cu ceata / an ) si mai putin frecvent in zona de deal ( Bisoca 22 zile , Patarlagele 2 zile ).

 

 

PROFILUL PSIHOLOGIC AL UNUI POMPIER 

Col. Dan MANCIULEA

     
  Linkuri utile:  
 

Ghid avizare autorizare

 
 

Apel unic de urgenta 112

 
 

Ministerul Afacerilor Interne

 
 

Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta

 
 

Inspectoratul General al Politiei Romane

 
 

Jandarmeria Romana

 
 

Institutia Prefectului Judetului Buzau

 
 

F.O.C. � Flăcările Omoară Copii

 
 

Nu tremur la cutremur

 
 

Romania Sigura

 
   
   
   
 

Formare perfectionare paramedici

 
   
   

 

Sesizati faptele de coruptie ale personalului M.A.I.

0800.806.806
linie telefonica gratuita a Directiei Generale Anticoruptie

Spot video 1 (18.12 mb)
Spot video 2 (20.19 mb)